Parlamentul European semnalează vulnerabilități în apărarea Europei împotriva atacurilor hibride. Ce riscuri vizează România
Dronele, sabotajul și atacurile cibernetice pun la încercare capacitatea statelor europene de a detecta amenințările și de a coordona un răspuns. Un nou document al Parlamentului European evidențiază dificultățile de atribuire a responsabilității și întârzierile care pot reduce eficiența măsurilor de descurajare.
Europa are vulnerabilități în detectarea dronelor, identificarea autorilor unor atacuri și coordonarea răspunsurilor la amenințările hibride, potrivit unui briefing al Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), actualizat la 26 octombrie 2026. Documentul, intitulat „Hybrid warfare – A test for Europe’s defences”, analizează modul în care acțiuni de intensitate redusă pot exploata punctele slabe ale sistemelor de securitate fără a declanșa neapărat un conflict militar deschis.
Analiza reunește exemple de incursiuni cu drone, atacuri cibernetice, sabotaje și operațiuni de influență, precum și evaluări ale experților privind capacitatea Europei de a preveni și contracara astfel de acțiuni.
Una dintre dificultățile evidențiate este faptul că autoritățile pot trata incidentele separat, fără să identifice legăturile dintre ele. Un atac cibernetic care perturbă funcționarea unei infrastructuri poate fi urmat de o campanie de dezinformare care amplifică incertitudinea și de alte acțiuni care exploatează efectele produse. Într-un asemenea scenariu, impactul cumulat poate fi mai mare decât cel al fiecărui incident analizat individual.
Dronele ieftine, o provocare pentru sistemele europene de apărare
Potrivit EPRS, incidentele cu drone pot expune vulnerabilități în jurul instalațiilor militare, infrastructurilor critice și centrelor logistice. Acestea pot perturba traficul aerian, pot genera costuri economice și pot pune presiune asupra structurilor de comandă și a proceselor de luare a deciziilor.
O problemă operațională este raportul dintre costul amenințării și cel al interceptării. Utilizarea unor sisteme scumpe pentru neutralizarea unor drone relativ ieftine poate consuma rapid resursele de apărare, mai ales în cazul atacurilor repetate sau al roiurilor de aparate fără pilot.
Documentul atrage atenția și asupra dificultăților de atribuire. Identificarea unei drone nu înseamnă automat că autoritățile îi cunosc operatorul sau scopul. Stabilirea responsabilității poate necesita corelarea informațiilor tehnice cu date de intelligence și cu alte incidente.
EPRS subliniază că nu orice incursiune cu drone reprezintă, în mod automat, o operațiune de război hibrid. Încadrarea depinde de scop, coordonare și de existența unei strategii mai ample, în care sunt combinate instrumente diferite pentru obținerea unui efect strategic.
Inițiativa europeană antidrone, cu termen de funcționalitate completă în 2027
Uniunea Europeană dezvoltă Inițiativa europeană de apărare antidrone (European Drone Defence Initiative – EDDI), concepută pentru a contribui la construirea unei capacități de apărare multistratificate, în special pe flancul estic. Potrivit foii de parcurs a Comisiei Europene privind pregătirea pentru apărare până în 2030, inițiativa urmărește integrarea unor capacități de supraveghere, senzori, sisteme de război electronic și tehnologii de detectare și neutralizare a dronelor. Obiectivul este ca statele participante să poată coopera mai eficient în identificarea și contracararea amenințărilor.
Calendarul european prevede atingerea unei capacități inițiale până la sfârșitul anului 2026 și funcționalitatea completă a EDDI până la sfârșitul lui 2027. Aceste termene reprezintă obiective de implementare, nu confirmarea că toate componentele sistemului sunt deja operaționale.
Inițiativa face parte din efortul mai amplu al UE de reducere a lacunelor de capabilități și de consolidare a apărării europene în cooperare cu NATO.
Atacurile cibernetice și infrastructura critică
Briefingul analizează și rolul atacurilor cibernetice în operațiunile care vizează instituții publice și infrastructuri strategice. Acestea pot urmări furtul de informații, perturbarea serviciilor esențiale sau sprijinirea unor operațiuni desfășurate simultan în alte domenii.
EPRS face trimitere la evaluarea Agenției Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA), care arată că administrația publică rămâne unul dintre sectoarele cele mai vizate de incidentele cibernetice. Sunt expuse și sectoare precum transporturile, serviciile pentru companii, industria prelucrătoare și serviciile financiare.
Un element important este dificultatea de a distinge între activitatea infracțională, acțiunile grupărilor de hackeri motivate ideologic și operațiunile care au legături cu actori statali. Tehnicile și infrastructurile folosite se pot suprapune, ceea ce complică atribuirea și poate permite autorilor să își ascundă implicarea.
De ce este relevantă analiza pentru România
Poziția României pe flancul estic al NATO și al Uniunii Europene face ca dezvoltarea capacităților de detectare și neutralizare a dronelor să fie relevantă pentru protejarea infrastructurilor militare, energetice și de transport. În același timp, reziliența instituțiilor publice și a operatorilor de servicii esențiale depinde de capacitatea acestora de a identifica rapid incidentele și de a limita efectele lor.
Un alt aspect evidențiat de document este necesitatea coordonării între state. În cazul unor incidente care afectează simultan mai mulți aliați, răspunsurile divergente sau întârziate pot reduce efectul de descurajare. Atribuirea publică a responsabilității, schimbul de informații și măsurile proporționale sunt, prin urmare, componente importante ale unei strategii comune.
Sursa: https://eprs.europarl.europa.eu/EPRS_BRI(2026)797001
https://defence-industry-space.ec.europa.eu/eu-defence-industry/readiness-roadmap-2030_en