NATO raportează o scădere semnificativă a incidentelor asupra cablurilor submarine din Marea Baltică. Ce înseamnă pentru România
NATO constată o reducere semnificativă a incidentelor care au vizat infrastructura submarină critică din Marea Baltică, însă efectul măsurilor de protecție ale Alianței este dificil de evaluat separat de evoluția amenințărilor.
Informația a fost prezentată de Christian Buck, asistentul secretarului general al NATO pentru operațiuni, în cadrul unei audieri desfășurate la Parlamentul European. Oficialul a atras atenția și asupra diferențelor dintre situația din Baltica și cea din Marea Neagră.
Ultimul incident de acest tip observat de NATO în Marea Baltică a avut loc în ianuarie 2026 și a avut un impact limitat, a declarat Christian Buck la 3 noiembrie, în cadrul unei reuniuni comune a Comisiei pentru securitate și apărare a Parlamentului European și a Delegației pentru relațiile cu Adunarea Parlamentară a NATO.
Potrivit oficialului, prezența militară aliată a contribuit la creșterea costurilor pe care le-ar presupune o acțiune ostilă împotriva infrastructurii submarine. El a precizat însă că este dificil de stabilit în ce măsură reducerea incidentelor se datorează exclusiv măsurilor NATO. Amenințarea se poate diminua, dar se poate și deplasa către alte regiuni sau domenii.
Declarația nu a fost însoțită de un procent al reducerii sau de o serie statistică detaliată. Ea se referă la incidentele urmărite de Alianță în domeniul infrastructurii submarine critice, nu la dispariția tuturor avariilor sau incidentelor maritime din regiune.
Baltic Sentry: nave, aeronave și sisteme fără echipaj
Lansată în ianuarie 2025, după o serie de incidente care au afectat cabluri și alte infrastructuri submarine din regiune, activitatea NATO Baltic Sentry urmărește consolidarea supravegherii și descurajării în Marea Baltică. Misiunea utilizează fregate, aeronave de patrulare maritimă și sisteme navale fără echipaj, în cooperare cu mijloacele naționale de supraveghere și cu autoritățile civile. Activitatea este coordonată în cadrul structurilor NATO, cu implicarea Comandamentului Maritim Aliat.
Un instrument important este MAINSAIL, o platformă care corelează informații maritime, satelitare și comerciale pentru a construi o imagine operațională comună. Sistemul poate semnala deplasări neobișnuite sau staționări repetate ale unor nave în apropierea infrastructurii sensibile.
Christian Buck a precizat că mijloacele maritime și aeriene folosite în cadrul Baltic Sentry sunt, în prezent, europene. Această capacitate nu înseamnă însă independența Europei față de Statele Unite, al căror rol rămâne important în structura de comandă a NATO și în domenii precum informațiile, capabilitățile spațiale și sistemele digitale de comandă și control.
Marea Neagră are un profil de risc diferit
În cadrul aceleiași audieri, eurodeputații au solicitat explicații privind securitatea Mării Negre, în contextul atacurilor asupra navelor comerciale și al riscurilor pentru navigație.
Christian Buck a subliniat că războiul Rusiei împotriva Ucrainei creează un mediu de securitate diferit de cel din Marea Baltică. Potrivit acestuia, România, Bulgaria și Turcia nu solicitaseră, la momentul audierii, o activitate maritimă NATO echivalentă cu Baltic Sentry. Această precizare nu înseamnă că Alianța nu desfășoară activități de supraveghere, exerciții sau măsuri de descurajare în regiunea Mării Negre. Ea indică însă faptul că modelul de protecție aplicat în Baltica nu a fost replicat, în aceeași formă, în această zonă.
Pentru România, subiectul are o importanță directă. Cablurile submarine de comunicații și conductele energetice fac parte din infrastructura critică de care depind serviciile digitale, activitatea economică și securitatea energetică. Avarierea sau întreruperea acestora poate produce efecte care depășesc cu mult zona în care s-a produs incidentul.
Protecția infrastructurii nu se poate baza doar pe supraveghere militară
Experiența din Marea Baltică arată că protejarea infrastructurii submarine presupune cooperarea dintre structurile militare, autoritățile naționale și operatorii civili. Supravegherea maritimă trebuie completată de schimb de informații, capacități de intervenție și planuri de continuitate a serviciilor. Operatorii de infrastructură au, la rândul lor, un rol esențial: trebuie să poată identifica rapid întreruperile sau comportamentele neobișnuite, să aibă proceduri de notificare și să pregătească soluții de rezervă pentru menținerea serviciilor în cazul unei avarii.
La nivel european, Comisia Europeană a anunțat în iunie 2026 finanțarea primelor două centre regionale pentru securitatea cablurilor submarine, în Marea Baltică și Marea Mediterană, cu 5,8 milioane de euro. Totodată, a lansat un apel de finanțare de 40 de milioane de euro pentru dezvoltarea capacităților de reparare a cablurilor submarine de comunicații.
Reducerea incidentelor raportate în Marea Baltică este un semnal încurajator, dar nu dovedește dispariția riscului. Pentru statele riverane Mării Negre, inclusiv România, provocarea rămâne construirea unui sistem de protecție care să combine supravegherea, cooperarea regională și capacitatea de restabilire rapidă a infrastructurii afectate.
Sursa: https://2eu.brussels/ro/news/nato-raporteaza-o-reducere-puternica-a-incidentelor-asupra-infrastructurii-submarine-din-marea-baltica-dar-admite-ca-efectul-baltic-sentry-este-greu-de-masurat
https://www.nato.int/en/what-we-do/deterrence-and-defence/strengthening-natos-eastern-flank