Miercuri, 18 noiembrie 2026

Știri, analize și securitate, în timp real

Ultima oră

Infrastructura critică, vulnerabilă în fața spionajului și sabotajului. Doar 32% dintre organizații au capacități de apărare împotriva operațiunilor clandestine

Companiile și operatorii de infrastructură critică sunt mult mai bine pregătiți pentru atacuri cibernetice decât pentru spionaj, operațiuni clandestine și amenințări hibride.

riscuri de spionaj și operațiuni clandestine
Foto: AI Photo

Un studiu publicat de McKinsey & Company în rândul a 122 de organizații globale evidențiază un decalaj major între riscurile pe care companiile le consideră relevante și propria lor capacitate de a le gestiona. Această discrepanță subliniază o vulnerabilitate critică în pregătirea organizațională pentru managementul riscului.

Securitatea infrastructurii critice nu mai poate fi abordată exclusiv prin prisma atacurilor informatice sau a protecției fizice a obiectivelor. Interconectarea sistemelor tehnologice, dependența de furnizori externi și diversificarea metodelor de acțiune ale actorilor ostili creează riscuri care pot afecta simultan mai multe componente ale unei organizații. Aceasta este una dintre concluziile principale ale analizei publicate la 2 noiembrie 2026, intitulată „Critical infrastructure is under threat. Are organizations prepared?”. Cercetarea examinează modul în care organizațiile gestionează amenințările convenționale, cibernetice și hibride și identifică lacune importante în pregătirea acestora.

Studiul a fost realizat în primul trimestru al anului 2026, pe baza răspunsurilor furnizate de 122 de organizații din mai multe regiuni ale lumii și din sectoare precum energie, transporturi, logistică, telecomunicații, sănătate, apărare, industrie și administrație publică. Aproximativ 90% dintre organizațiile participante se consideră parte a infrastructurii critice.

Spionajul și operațiunile clandestine, printre cele mai puțin gestionate amenințări

Una dintre cele mai relevante constatări ale cercetării privește diferența dintre capacitatea organizațiilor de a gestiona diverse categorii de amenințări.

În timp ce 98% dintre respondenți declară că au capacități organizaționale pentru gestionarea riscurilor cibernetice și IT, procentul scade la 77% în cazul infrastructurii fizice și hardware.

Situația este mult mai dificilă în cazul amenințărilor mai puțin vizibile. Doar 59% dintre organizații au capacități pentru gestionarea operațiunilor informaționale și psihologice, 47% pentru contracararea constrângerilor economice și politice și numai 32% dispun de capacități pentru gestionarea riscurilor de spionaj și operațiuni clandestine.

Diferența devine și mai importantă dacă este raportată la percepția amenințării: 64% dintre organizațiile participante consideră spionajul un risc foarte relevant pentru activitatea lor.

Potrivit autorilor studiului, aceste activități sunt mai greu de identificat tocmai pentru că sunt concepute să rămână nedetectate. O organizație care nu dispune de personal specializat și de proceduri pentru identificarea unor astfel de operațiuni poate descoperi incidentul abia după ce acesta a produs efecte.

87% dintre organizații au raportat incidente în ultimii doi ani

Cercetarea indică și o expunere ridicată la incidente. Dintre cei 109 respondenți care au putut comunica informații despre experiența lor, aproximativ 87% au declarat că organizația lor a fost afectată de cel puțin un incident asociat amenințărilor în cele 24 de luni anterioare sondajului.

Aproximativ trei sferturi dintre organizațiile care au raportat incidente au menționat evenimente care au afectat infrastructura tehnologică. McKinsey & Company atrage atenția asupra interdependenței dintre sistemele informatice și activitatea fizică. Într-o unitate industrială, de exemplu, echipamentele de producție, roboții, sistemele de automatizare și aplicațiile informatice funcționează împreună. O compromitere a componentei digitale poate întrerupe rapid activitatea operațională.

Aceeași logică se aplică infrastructurii energetice, transporturilor, telecomunicațiilor și serviciilor esențiale. O defecțiune sau un atac asupra unui furnizor tehnologic poate produce efecte în lanț asupra mai multor organizații care depind de serviciile acestuia.

Securitatea fizică și cea cibernetică sunt gestionate separat

O altă vulnerabilitate identificată de cercetare este fragmentarea responsabilităților în interiorul organizațiilor. În multe companii, securitatea informatică este gestionată de directorul responsabil de securitatea informațiilor, protecția obiectivelor fizice revine departamentelor de securitate sau infrastructură, iar riscurile generale sunt monitorizate de alte structuri de conducere.

Fiecare departament poate avea propriile proceduri, bugete și responsabilități, însă amenințările nu respectă aceste delimitări. De altfel, 72% dintre organizațiile participante au integrat complet riscurile cibernetice în cadrul general de management al riscurilor, în timp ce procentul scade la 42% pentru amenințările convenționale și la numai 32% pentru cele hibride.

Această diferență poate conduce la situații în care o organizație dispune de măsuri eficiente împotriva atacurilor informatice, dar nu are o imagine completă asupra riscurilor care implică simultan accesul fizic, compromiterea sistemelor și activități de spionaj.

Investițiile continuă să favorizeze securitatea IT

Diferențele de pregătire se reflectă și în planurile de investiții.

Potrivit sondajului, 96% dintre organizații intenționează să investească în următorii unu-doi ani în apărarea cibernetică și tehnologia informației. Pentru protecția infrastructurii fizice și hardware, procentul este de 52%.

În schimb, numai 15% dintre respondenți intenționează să aloce investiții pentru apărarea împotriva spionajului și operațiunilor clandestine. Pentru gestionarea operațiunilor informaționale și psihologice, procentul este de 26%, iar pentru contracararea constrângerilor economice și politice, de 16%.

Autorii studiului consideră că organizațiile trebuie să își coreleze mai bine bugetele cu amenințările pe care le identifică drept relevante, evitând concentrarea disproporționată a resurselor într-un singur domeniu.

Dependența de furnizorii tehnologici, un alt punct vulnerabil

Cercetarea evidențiază și riscurile generate de concentrarea serviciilor tehnologice în jurul unui număr redus de furnizori. Aproximativ jumătate dintre organizațiile participante declară că au relații concentrate cu furnizori de servicii cloud sau software. Doar 9% afirmă că au o bază de furnizori puternic diversificată.

În ceea ce privește suveranitatea digitală, numai 24% dintre organizații au o strategie clar definită pentru gestionarea riscurilor asociate dependenței tehnologice, în timp ce 52% dispun doar de o strategie parțială.

O situație similară apare în cazul inteligenței artificiale: aproximativ 74% dintre respondenți depind într-o măsură moderată sau ridicată de un număr concentrat de furnizori pentru aplicațiile de inteligență artificială.

O întrerupere majoră a serviciilor unui furnizor care asigură simultan infrastructura cloud, aplicațiile software și serviciile de inteligență artificială poate afecta mai multe funcții ale unei companii. În cazul infrastructurii critice, consecințele pot depăși limitele unei singure organizații.

Schimbul de informații și sistemele de avertizare timpurie, priorități pentru companii

McKinsey & Company identifică și nevoia unei cooperări mai eficiente între organizații pentru identificarea și gestionarea amenințărilor. Jumătate dintre respondenți consideră că îmbunătățirea schimbului de informații privind amenințările reprezintă o prioritate, iar 40% doresc acces la sisteme de avertizare timpurie în timp real.

Printre măsurile recomandate se numără integrarea amenințărilor fizice, cibernetice și hibride în sistemele generale de management al riscurilor, identificarea vulnerabilităților din relațiile cu furnizorii, dezvoltarea capacităților de intelligence și îmbunătățirea cooperării cu autoritățile și cu alte organizații din același sector.

În cazul spionajului și al operațiunilor clandestine, autorii consideră că organizațiile pot avea nevoie de competențe care nu se regăsesc în mod obișnuit în departamentele de securitate IT, inclusiv experiență în domeniul intelligence-ului, aplicării legii sau securității.

Concluzia studiului este că reziliența infrastructurii critice presupune o abordare integrată. Protecția sistemelor informatice, securitatea fizică, identificarea activităților de spionaj și gestionarea dependențelor tehnologice trebuie tratate ca părți ale aceleiași strategii de securitate.

Sursa: https://www.mckinsey.com/capabilities/risk-and-resilience/our-insights/critical-infrastructure-is-under-threat-are-organizations-prepared#/